Navigatorul vieţii

 

Manual de modelare conştientă a sorţii.
Spiritualitate practică.

Tu eşti vrăjitorul

 

Imaginează-ţi o viaţă în care îţi scrii propria soartă, în care ţi se întâmplă doar lucruri pe care le consideri pozitive, pe care tu însuţi le doreşti, în care tu îţi creezi, tu îţi compui propria viaţă. Imaginează-ţi o viaţă în care visurile tale devin realitate, în care nu există teamă, în care iubirea îţi domină întreaga fiinţă şi, astfel, trăieşti în fericire, într-o fericire de nezdruncinat; în care împlinirea armoniei interioare îţi umple fiinţa de plăcere, indiferent de comportamentul celorlalţi, deoarece nu ai îndoieli, nu ai incertitudini, dispui de o siguranţă de sine neclintită, pentru că, la urma urmei, tu eşti vrăjitorul. Faci ceea ce vrei să faci, o viaţă feerică, creată cu capacităţile, puterea unui vrăjitor. Şi aici nu mă refer la o viaţă virtuală, ci la una reală.

Susţin că eşti deja vrăjitor, susţin că şi acum cu toţii trăim o viaţă în care noi suntem cei care hotărâm tot ceea ce se întâmplă cu noi, chiar şi atunci când nu ştim acest lucru. Este trist că prin vrajă creăm mai degrabă o soartă rea, iar şi mai trist este faptul că nimeni nu constituie o excepţie, nici tu, oricât de mult ai crede că hazardul îţi determină existenţa sau că alţii îţi făuresc soarta. Din păcate omul nu vede acest lucru; crede că soarta lui este determinată de alte persoane şi de factori pe care nu îi poate influenţa. Prin urmare, îi este teamă de rău şi prin teama lui îmbrăţişează răul, iar dacă a trecut prin multe evenimente negative, începe să se îndoiască de însăşi existenţa binelui. Se resemnează şi acceptă „neschimbabilul”, fiindcă aşa este viaţa – nu are nimic mai mult, adică mai multă bucurie.

Vom deveni realişti, o stare care nu este cu mult superioară pesimismului. Realistul desăvârşit este sclavul propriei gândiri logice şi este incapabil de credinţă. Credinţa însă nu este raţională. Din acest motiv, realistul nu poate crea o lume nouă, fiindcă nu este în stare, de fapt nici nu vrea, să viseze; desigur, nici nu comite erori semnificative, însă trăieşte o viaţă seacă şi insipidă în propriile limite materiale calculate, de neschimbat. Idealistul visează şi îşi şi poate împlini visul dacă este destul de ataşat de el. Una dintre cele mai minunate resurse ale omului este fantezia, pe care, din păcate, nu o prea luăm în considerare şi deseori o considerăm inutilă, o risipă de timp, când de fapt ar trebui s-o preţuim şi s-o îngrijim. Deoarece, dacă am fi capabili să ne controlăm în întregime fantezia, sentimentele şi ceea ce recepţionăm prin ele, şi dacă am putea să controlăm toate trăirile, adică dacă am trăi în mod conştient, atunci fantezia ni s-ar transforma în viziune, prin care am putea să ne modelăm lumea în mod conştient, după bunul nostru plac. Asta facem şi acum, sentimentele, imaginile noastre virtuale devin realitate şi acum, desigur doar sub forma în care ele există: haotic, fără selecţie, fără control, îmbinându-se cu negativul. În acest fel ne trăim lumea noastră spirituală interioară şi din acest motiv, desigur, şi viaţa noastră exterioară – în mod haotic, fără selecţie, fără control, în asociere cu negativul. Desigur, acest lucru nu ne încântă, însă nici nu ştim că noi suntem sursa propriilor noastre probleme. Prin urmare, căutăm şi credem că găsim cauza în alţii.

Tot ceea ce facem–felul în care trăim, gândim şi simţim–ne determină soarta, viaţa noastră, şi atunci când acţionăm în mod conştient şi chiar şi atunci când trăim doar în mod spontan. Şi tocmai aceasta este problema; fiindcă orice moment de falsitate, orice mică minciună, orice, chiar şi acţiunile bine-intenţionate, dar, nesincere lasă şanţuri fatale, chiar dacă nu prăpăstii fatale, pe câmpul sorţii noastre, peste care, inevitabil, va trebui să trecem într-o zi. Tototadă, toate îndoielile şi temerile sunt propria nostră creaţie, obstacole ridicate de noi înşine pe care nu putem să le depăşim cu propria putere. Ele sunt creaţia noastră. Astfel, cădem în propriile noastre capcane.

Viaţa noastră interioară şi exterioară funcţionează împreună; dacă acum sunt indispus şi nu profit de o ocazie bună sau nu întreprind ceva fiindcă depresia nu îmi permite, acest lucru îmi va influenţa soarta, situaţia în cele ce urmează; însă, situaţia mea influenţată în mod negativ va duce la înrăutăţirea repetată a stării mele interioare şi cercul se închide. Voi ajunge la concluzia că sunt un ghinionist căruia pur şi simplu nu îi ies lucrurile. Mă abandonez sentimentelor negative şi, fără să conştientizez, îmi distrug propria soartă. Cu alte cuvinte, îmi scriu un scenariu nefavorabil. Desigur, în asemenea situaţii, omul găseşte întotdeauna un ţap ispăşitor la fiecare din probleme sale. Critica, scârba, ura pentru acest ţap ispăşitor ne transformă întreaga personalitate şi o îndreaptă într-o direcţie negativă. Astfel mă deschid spre toate lucrurile negative. Pot să-mi transform viaţa într-o suferinţă amară.

Drept consolare vă spun: nu există situaţie fără întoarcere, fără speranţă. Există o vorbă americană conform căreia doar atunci eşti pierdut dacă fabrici sicrie şi oamenii nu mai mor. În rest, totul se poate rezolva.

Dar, ca şi vrăjitori ce dispun de liberă voinţă, putem să alegem ce punem în pălăria de vrăjitor, pentru ca pe urmă să realizăm pe scena vieţii. Putem să alegem liber ce baghetă magică folosim, această decizie ne aparţine. Putem să alegem între puterea raţiunii înguste – precum critica altora, refuzul, sau chiar ura -, sau puterea inimii noastre atotcuprinzătoare de iubire,-compasiune, toleranţă. Fiecare om dispune de ambele baghete magice. Şi tu. Rezultatul vrăjii evoluează în funcţie de acestea.

Existenţa pământeană a fiinţei noastre de vrăjitor are o lege inevitabilă: constrângerea de a face vrăji. Vrei ori nu vrei, eşti consţient sau nu, în orice caz eşti obligat să faci vrăji, pentru a-ţi crea propria soartă. Tocmai această constrângere de a face vrăji este cea care impune omului – mai devreme, sau mai târziu- să lupte împotriva propriei sale naturi, adică să-şi controleze viaţa în mod conştient. Omul atinge acest punct când îşi dă seama că tocmai acţiunile, gândurile şi sentimentele sale în desfăşurare sunt cele care îi determină soarta. Acest lucru nu poate fi întotdeauna observat, fiindcă vraja şi timpul nu întodeauna au o evoluţie sincronică directă. De obicei timpul succede cu întârziere „descântecul” nostru. Omul conştientizează cu greu acest lucru, deşi în general simţim cum ar trebui să trăim, însă lupta cu sine este grea pentru toată lumea.

De aceea, fii bun, empatic, înţelegător şi amabil cu fiecare fiinţă umană! Nimeni nu are o soartă mai uşoară decât a ta şi toată lumea trebuie să-şi depăşească propriile limite, dacă nu acum, atunci mai târziu. Evoluţia spirituală este inevitabilă, putem doar să tragem de timp, înmulţindu-ne, astfel, suferinţele.

– Gunagriha

–

Ce este oare acea forţă, sau capacitate cu ajutorul căreia omul suportă, adică îndură totul, indiferent de încărcarea psihică la care ar fi supus? Ce este oare forţa care poate oferi mereu bună dispoziţie şi echilibru interior? Ce altceva decât o forţă interioară care ne întăreşte din interior?”
Cu siguranţă şi tu ţi-ai pus deja aceste întrebări şi de cele mai multe ori nu ai găsit răspunsuri raţionale. În acest „manual de navigaţie ”Gunagriha – discipolul unuia dintre Maeştrii spirituali moderni ai erei noastre, Sri Chinmoy, – caută răspunsul practic la toate aceste întrebări cu o sinceritate, un stil direct şi un umor debordante, reînviind învăţăturile Maestrului său. Navigatorul vieţii este cea de-a doua carte a lui Gunagriha, după cartea sa intitulată Cea de-a treia dorinţă şi se bazează pe experinţa mai multor ani de conferinţe despre meditaţie. Exerciţiile pe care le regăsim în capitole ne dăruiesc lumină vindecătoare şi ne pot oferi soluţii pentru învingerea piedicilor mai mici sau mai mari ale vieţii noastre cotidiene, pentru conflictele noastre interioare şi exterioare, cu ajutorul miracolului ce se regăseşte în noi, a forţei interioare, pe care o deţinem din momentul naşterii. Chiar şi Tu!

–
ORDIN

–

DESPRE SRI CHINMOY
CĂRŢI
MEDITAŢIE
EXERCIȚII DE MEDITAȚIE
POEZII SRI CHINMOY
MUZICA MEDITATIVĂ
PACEA
GALERIE – SRI CHINMOY ȘI GUNAGRIHA